Masivul Ceahlau

      O noua iesire dupa Craciun, dupa prea sanatoasa noastra mancare si traditie. Am hotarat sa iesim la o tura pe Ceahlau, masiv pe care am mai fost si prin 2007. Am ales cica singurul traseu accesibil in aceasta perioada conform hartii, banda rosie, un traseu de 7 Km, porneste din Durau - Cabana Fantanele - Piatra lata - Sub Stanca Panaghia - Vf. Toaca - Cabana Dochia, traseu de vreo 3h-30min, acest traseu fiind mai putin spectaculos si cu o dificultate mai mica decat cel pe care am fost prima data (Cruce Rosie, Durau - Poiana Vesuri - Cascada Duruitoarea - Poiana Scaius - Polita cu Arinis - Curmatura Piciorul Schiop - Cabana Dochia).

     Pornirea din Durau am facut-o pe la 09:50 cu o buna amica Marcela, nu am avut noroc de o vreme prea buna, afara plouand si avand parte de o ceata cam deasa pe varf.

  
     Foarte frumusel prin padure, zici ca era un inceput de toamna cel putin pana la cabana Fantanele. Pana acolo ne-am cam scos plamanii, la un moment dat Marcela ar fi renuntat dar am reusit sa o conving ca pana isi gaseste ritmul e mai greu. Adevaru este ca, traseul incepe cam dur, mai ales pentru cine nu obisnuieste sa hoinareasca prea des prin munti, dar dupa cabana Fantanele urcusul e mult mai domol.

     Cabana Fantanele se afla la o treime din lungimea traseului, este incredibil cum poate sa-ti ridice moralu o astfel de componenta antropica.

     La cabana am ramas placut surprinsi sa observam ca nu eram singurii, din cate ne-am dat noi seama pareau cel putin doua grupuri , un grup de studenti si unu de liceeni care si-au petrecut craciunu la cabana. Dupa fetele lor erau cam la a 3-a betie, na! ce poti sa faci la o cabana pe munte?
     Am comandat cate un ceai (groaznic), dupa aceea am zis sa si mancam ceva usor si am comandat cate o ciorbita de vacuta (din nou groaznic), nu am mai avut curaj sa mai comandam nimic dar acum a inceput cabanieru sa ne ofere gratis un paharel cu tarie, nu stiu din ce era da zici ca era motorina (gestu conteaza).
     Cel mai mult ne-a placut ca era caldut si foarte placuta atmosfera, acuma nu stiu exact daca era chiar asa sau era din cauza motorinei pe care am bauto. Dupa ce am terminat cu delicatesele culinare m-am hotarat sa i-mi fac niste dopuri pentru urechi pentru ca au inceput sa ma doara timpanele de la vantu din padure. Nu puteam sa port caciula nici gluga deoarece era foarte cald. Pe traseu am mai avut o tentativa, am facut din servetel un dop, l-am bagat in ureche iar apoi deabea l-am mai scos si am renuntat la idee. Acum am reusit sa obtin un OB de la Marcela, l-am scamosat unpic si am reusit sa fac niste bilute din vata, au functionat excelent.

    

     Continuam traseul.

     Marcela ma roaga sa-i fac un bat de trekking, asa ca ma apuc de mesterit unu.

     Foarte bine este amenajat parcul P.N. Ceahlau. La punctele de interes se afla astfel de tabele de informare cu privire la numele unor stanci, alcatuirea lor precum si flora si fauna parcului.

    
     Proportional cu cresterea altitudinii a inceput sa fie mai multa zapada si implicit vremea a devenit mai rece.

     Statia Meteorologica Vf. Toaca.

     Si binenteles Vf. Toaca si antenele. Aici era un frig si un vant de te dadea jos de pe picioare. Nu am avut noroc, se spune ca de pe Ceahlau, în zilele senine, cu plafon de nori si atmosfera curata, se poate vedea marea, poate altadata, de-abia ne vedeam pe noi.

     La intoarcere totu a decurs oarecum normal, cu cazaturile de rigoare din partea mea. Pe traseu am oprit din nou la cabana Fantanele de data aceasta am baut doar un ice tea (8 Lei, totusi se transporta cu spatele pana acolo). Ne-am pus frontalele pentru ca se inoptase si am continuat returu cu forte proaspete. Am crezut ca ne va fi greu sa remarcam marcajele pe intuneric dar am ramas placut surprinsi de faptu ca acestea aveau cate o banda reflectorizanta care facea sa fie foarte vizibile in bataia lumini frontalei.
     Per ansamblu mi-a placut tura si sigur voi reveni. Trebuie sa vad si eu marea de pe Vf. Toaca.