miercuri, 4 august 2010

Huda Lui Papara

     La rugamintile lui Cristi am planificat o iesire in natura, lasandu-ma pe mine sa aleg ruta si ce urma sa facem.Destul de curajos baiatul asta, a mai facut si o precizare, vrea sa fie putina adrenalina si sa se deconecteze de la rutina de zi cu zi.
     Zis si facut l-am luat si pe Clau si astfel am planuit o haiducela pe 3 zile:

          I - Huda lui Papara

      O pestera in care am mai fost, dar pe care nu am reusit sa o parcurg in totalitate. M-am tot uitat la prognoza meteo sperand sa nu avem parte de ploi, prognozele nu erau prea incurajatoare, stiind din experientele colegilor mei ca se poate lasa foarte urat daca te prinde viitura inauntru.
      Fiind o pestera activa (o pestera prin care isi are cursul o apa) la o ploaie mai seriosa aceasta se inunda si nu prea mai ai ce face, poti doar sa astepti sa scada nivelul apei pentru a putea iesi (asta daca te prinde viitura intr-o zona in care ai unde sa te refugiezi, daca nu se schimba distractia, viitura te duce ca printr-un tobogan plin cu bolovani).
      Ia sa vedem prin ce au trecut colegii mei.
     Si pornim, cand ne dam seama ca lui Clau ii lipseste frontala. Intram intr-un magazin de echipament montan, unde frontalele erau aranjate in ordine crescatoare dupa pret si performante. Clau o alege pe prima, o frontala care avea 2 LED-uri care nu promitea prea multe. Am lasat-o pe vanzatoare sa o laude bine si abia apoi i-am zis unde vrem sa o folosim, la care replica ei a fost: " AHHHHH, deci pentru intuneric va trebuie?".
     Am ales una mai performanta si am pornit catre Salciua de Jos judetul Alba.

Ne-am cazat la Pensiunea sub Piatra, o cazare draguta si curatica. Am platit 120 Lei pentru o camera cu 3 paturi si baie proprie.
Ne pregatim rucsacii, ne punem multe dulciuri, miere, apa, baterii, cordelina si multe altele.
Am avertizat-o pe receptionera ca daca pana la 12am nu ajungem putea sa elibereze camera.
Pornim catre pestera.


Veselie, nebunie, nu era nici un stres, Clau avea lanterna pentru intuneric.
Aceasta este harta pesterii.
Mai multe detalii gasiti aici.
Reusim sa trecem de lacul de la intrarea in pestera, veselia nu mai e aceeasi.
Acesta este lacul, am reusit cumva sa trecem fara sa ne udam prea tare. Apa era foarte rece.
Reusim cu greu sa ajungem in Sala Minunilor, aici era mai cald si nu mai era curentul acela puternic de aer din galeria activa. Ne incalzim putin, mancam niste ciocolata si punem la indoaiala reusita cuceririi pesterii. Mai ales din cauza timpului scurt si plus ca nu stiam cat de dificil era in continuare.
Sala minunilor era plina de lilieci si de excremetele lor numite si guano. Am fost si noi avertizati ca nu este indicat sa bagi in gura sau sa dai pe la ochi cu guano shit, cica este toxic. Deobicei, instinctual vorbind, cand bagi mana in orice fel de fecale, nu prea o duci pe la gura.
Pornim mai departe, descoperim tot felu de formatiuni, observam si mica pe peretii pesterii.
Dupa ce intram din nou in galeria activa am mai avut o cascada mai dificila de trecut si de aici traseul a devenit floare la ureche.
     Aceasta este Cascada Gemanata, aici este capatul pesterii, nestiind ca este capatul am intrat prin acest lac, apa imi ajungea pana la gat dar nu era la fel de rece ca la intrarea in pestera, in fata este zona de  infiltrare a apei in pestera, iar in stanga mai era o sala din care cobora un horn cu diametrul de aproape un metru, era un pic infricosator, mai ales ca eram si singur. Chiar in zona de unde am facut aceasta poza, lui Cristi i sa rupt sistemul de prindere de la frontala si era sa-i cada in apa, atunci si-au dat si ei seama ca esti mort fara o sursa de lumina. Pe noroc ca si-a adus cu el niste coliere de plastic si am reusit sa o reparam.
Bucurosi si foarte relaxati ca am reusit sa parcurgem pestera pana la capat, pe drumul de intoarcere ne-am permis sa ne oprim si sa facem si niste poze.






Pestera se comporta ca un adevarat frigider, intra apa calda a paraului Ponor, iar la iesire apa este cu cel putin 5 grade mai rece.


De data asta 1-0 pentru noi, am reusit sa parcurgem pestera in 6 ore. Am avut mare noroc ca nu a plouat.
Eram plini de Guano Shit. Ne-am retras usor la pensiune unde am mancat o ciorba calda si ne-am uitat cu sufletul la gura la stiri, sperand ca vom afla cauza sinuciderii Madalinei.
      Per total a fost o zi implinita si plina de reusite.

          II - Cascada Vanatarile Ponorului

     Si ne trezim frumusel de dimineata, unii cu putina febra, dar nimic grav. Mancam, ne pregatim rucsacii mari pentru camparea ce urma sa o facem undeva pe langa cascada Vanatarile Ponorului.

Ajungem undeva in zona cascadei, nu stiam exact unde se afla, asa ca am intrebat o localnica de locatia cascadei. Punctul negru de pe cer nu este un OZN este doar Guano Shit care a ramas pe senzorul lui Cristi si pe care l-am observat doar acasa.
Este o zona frumoasa unde Dumnezeu a inzestrat natura cu tot ce are nevoie si chiar si pe maici cu masini scumpe de teren.
Cascada
In dreapta este intrarea paraului Ponor in pesterea Dalbina, iar din pesterea Dalbina Ponorul isi urmeaza cursul subteran pana in pestera Huda Lui Papara.
Salvamontistii din Alba au montat o platforma din lemn pentru observarea cascadei.
Double rainbow all the way across the waterfall.
Acuma trebuia sa gasim o cale de a ajunge jos langa un parau ceva, ca sa putem campa.
Am reusit sa ajungem jos, am facut focul si ne apucam de montat cortul.
Am gasit multe lemne aduse de apa, nu am avut stres cu cautarea lor.


Am gasit o zona foarte pitoreasca si primitoare.
Dupa atata treaba ne-a luat si foamea.
Am pus niste apa la fiert, aveam de gand sa fac o supa.
Ii mai dam niste gust si o mancam, trebuia sa facem ceva cu ea.
Ma apuc de felul doi, niste snitele de pui.
Intre timp am facut si o salata.
Neavand ulei (pur si simplu am uitat sa luam) am folosit pliculetul cu ulei care il primesti la supele acelea cu taitei multi (Rollton), dar nu mi-a ajuns, asa ca mai aveam o conserva cu ton maruntit in ulei si l-am folosit pe acesta, chiar bine au iesit cu unpic de gust de peste.
Cam asta a iesit, cele mari erau umplute si cu cascaval, ce era sa le aruncam?
Si dupa cina am mai povestit putin si pe la ora 12 ne-am pus la somn, vroiam ca dimineata sa ne trezim cat mai repede si sa pornim catre Geoagiu Bai sa apucam sa facem si o baie. Pe la doua dimineata, ma trezesc semi constient, inca dormeam pe jumate si le zic la baieti: "ma cred ca ii ursul". Pe cand le ziceam i-mi dau seama ca visasem, si le spun si lor, ei oricum nu aveau nici un stres. De siguranta am iesit totusi afara sa verific.
M-am trezit pe la ora 7, am incercat sa-i trezesc dar mi-au spus sa-i mai las o ora, ca cica e concediul lor.
Ne mai avand somn, am luat-o pe dealuri, vroiam sa ajung la cascada in partea de jos sa fac niste poze. In drum am gasit un izvoras dotat si cu o cana.
Am incercat toate variantele dar nu am reusit nici cum sa cobor la cascada.
Am mai tras niste poze prin imprejurimi, si am zis sa pregatesc masa, ca imediat trebuia sa-i trezesc si pe baieti.
Cam asta a mai ramas.
Ii trezesc, mancam strangem cortul si pornim catre masina, destinatia Geoagiu Bai relaxare.

          III - Geoagiu Bai

     Ajungem la Geoagiu, ne cazam la bungalow la "Sanda", un bungalow avea doua camere cu intrari separate si cu bai proprii, o astfel de camera costa 60 de lei. Pe Cristi l-am lasat sa doarma singur in camera ca sa isi dea seama unde a gresit.
Aveam si televizor, telecomanda nu ti-o dadeau, nu stiu de ce, bine ca nu a fost invers.
Si am iesit la baie, intrarea costa 20 de lei, apa era numai buna de baie si de racoreala.


Avem parte si de spectacol din partea unui batranel in forma.
I-a impresionat pe toti copiii cu sariturile lui.
Ne-am dat si cu carturile, plictiseala, ce sa faci toata ziua?
Ni no ni no.
Si la plecare am zis sa vizitam si cascada de la Geoagiu Bai.
Am dat si de o hidrocentrala, am ramas chiar placut impresionati ca avem si noi asa ceva construit dupa conducerea tovarasilor comunisti.
Uauu Uauu ce miros era acolo si ce mizerie.
Daca doriti sa vizitati Geoagiu Bai si sa vedeti si cascada, lasati vizitarea ei la sfarsit ca altfel va veti forma o parere gresita despre Geoagiu.

Si pornim spre casa.
La recomandarea lui Silviu cu privire la restaurantul Bologa din Ludus, ii duc si pe baieti sa manance aici specialitatea casei, costite si aripioare la gratar.

Mancam bine si cum zic "fratii noastri": "menjunk haza".


     A fost o iesire pe cinste, am reusit sa le fac un altfel de concediu baietilor. 
   Le multumesc prietenilor pentru increderea acordata.

4 comentarii:

  1. Superba povestirea, superbe fotografiile. Te invidiez sincer pentru optiunile pe care le ai referitor la petrecerea vacantelor. Viata mea e plina de blocuri, in exclusivitate. Nimic verde. Poate data viitoare ma iei si pe mine la aer...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. te vom lua si pe tine atunci, mai am o lista de doritori. mai trebuie doar sa organizez iesirea.

    RăspundețiȘtergere