Padurea Mociar

     Este luni, este soare, primavara isi face simtita prezenta, asa ca Silviu vine cu o idee, sa mergem la Padurea Mociar (comuna Gurghiu, judetul Mures), ne-am documentat mai exact sa stim exact pe un avem acces pentru a nu pierde timpul pe teren. Am hotarat sa mergem cu minimul necesar si sa stam doar pe timpul zilei.
     Am sa fac si o scurta prezentare a padurii cu materialele gasite pe net, in ideea de a va face o impresie si poate chiar veti dori sa o vizitati.

     "Pădurea Mociar reprezintă un interes ştiinţific deosebit datorită vârstei stejarilor cuprinsă între 400-500 de ani. Aceşti stejari au o densitate de 10 stejari multiseculari la hectar, cu diametre medii cuprinse între 1,5-2,00 m şi înălţimi de 23 m. Vitalitatea arborilor este redusă, are fructificaţie la intervale de 10-15 ani, având seminţe sterile. Majoritatea arborilor sunt uscaţi. Existenţa regenerării artificiale de producţie inferioară, sub formă de arboret relativ echien, cu compoziţia 60% stejari, 20% frasin, 10% carpen, 10% plopi tremurători, prezintă pericol pentru supravieţuirea stejarilor multiseculari rămaşi. Există un subarboret cu o densitate de 0,5 pe 35% din suprafaţă, format din păducel, alun, lemn câinesc. Regenerarea de stejari are origine necunoscută cu vârste cuprinse între 35-45 ani, diametre medii 10 cm, înălţimi medii 10-12 m. Înmlăştinarea sezonieră îngreunează regenerarea naturală a pădurii. Pentru salvarea arborilor multiseculari şi propagarea genetică pentru viitor sunt necesare măsuri de înmulţire vegetativă."

     Google Earth

     "Fauna este caracteristică pădurilor de stejari din zonele colinare. Regenerarea naturală deasă permit condiţii de refugiu vânatului, parcela fiind vecină cu o păşune. S-au observat specii ca si: căpriorul, mistreţul, iepurele, păsări răpitoare de zi şi de noapte."

     Am ajuns la marginea padurii, marchez pe GPS locul unde am lasat masina, ma uit si pe busola sa fie sigur in caz ca ne lasa bateria. Apoi ne imbarbatam cu niste Sprite ca in reclama, si cantam oda curajului pana scapam de zgomotul facut de camioane.

     Trecem un podulet si intram in padure.

     In padure sunt foarte multe balti, si solul in general este foarte mlastinos. Silviu zicea ca Mociar ar insemna mlastina da nu era nici el sigur, iar eu nu am gasit nimic legat de acest cuvant pe internet.

     Pentru ca eu nu prea ma pricep la identificarea speciilor de copaci, Silviu a incercat sa faca pe profesorul cu mine si sa ma initieze in arta identificarii copacului. Asa ca mi-a spus ca acest arbore este Pin Rosu Canadian. Mi-am dat eu seama ca nici el nu prea are treaba cu partea asta, asa ca am decis sa dau eu nume la copaci, doar nu ma doare gura.

     Foarte multe ciocanitori se aud in padurea Mociar. Asta da de intelesc ca este o problema cu termitele care prapadesc stejarii seculari.

     Dupa vreo juma de ora de mers prin padure dam de un drum care pare sa traverseze padurea. Haideti sa vedem la ce ar putea ajuta acest drum.
     a). Un drum ce ar putea lega un sat de soseaua principala
     b). Un drum care ar usura transportul hranei destinata animalelor salbatice
     c). Un drum destinat vanatorilor, pentru a ajunge la zona de vanatoare
                                                     sau
     d). Exploatarea padurii cu o eficienta ridicata
     Astept raspunsurile voastre in rubrica comentarii de sub aceasta postare, pentru a ne dumerii si noi.

     Ce frumusel. Cred ca vara este excelent acest parau pentru a tine berea la rece.

     Dam si de pasune, privelistea ii unpic infricosatoare, batea vantul, copacii astia mari dau impresia unor fiinte malefice, pe jos mlastina.

     Destul de grosi copaceii.
   

     Cred ca este o capcana chimica pentru insecte, pentru a mai reduce numarul lor.

     Aceasta specie de arbori este foarte des intalnita la noi in tara, acesti copaci sunt foarte cautati datorita calitatii lor de a creste pe orizontala.

     Numele speciei in limbajul de specialitate este Stejarul de Cherestea iar in jargonul padurarilor li se zice Lemneee.

     Datorita cresterii lor pe orizontala si datorita suprafetei mari de contact cu pamantul si implicit cu umezeala, acesti copaci sunt mutati pentru a fi protejati, in rezervatii numite Gatere. Din punctul acesta de vedere avem un noroc fantastic, pentru ca avem minim 2 gatere langa fiecare padurice, in alte tari rar gasesti astfel de rezervatii.

         

                          

     Sa trecem la ale noastre, omul este creat ca sa manance asa ca m-am pus pe facut un cadru pentru ce urma sa vina.

     Am dus cu noi niste aripioare de pui, ca ne cam plac la gratar (impropriu spus la gratar, la tepuse).

     Se pun pe foc la 350 grade Celsius.

     M-ai normalizam temperatura.

     Cam is facute.

      Le scot din tepuse.

     Sugestie de Prezentare.

     Ne punem pe mancat, au iesit foarte gustoase.

     Stingem focul, imprastiem carbunii si acoperim cu frunze. Nici nu se vede ca am fost pe acolo.

     Si o luam incet catre masina, trebuie doar sa urmarim nordu.

     Am dat peste niste banci inaltate care credem noi ca sunt folosite la vanatoare de mistreti. Aceste observatoare erau asezate in linie cam din 30 in 30 de metrii si cred ca gonacii fugaresc mistretii catre zona aceasta iar vanatorii stau ca la tir si trag. Daca nu nimereste unul porcul il nimeresc ceilalti. Vanatorii nu au nici un stres, nu au cum sa ajunga sus porcii, doar is porci.

     Am scos GPS-u ca sa fim siguri ca nu gresim drumul, pentru ca ne grabeam sa ajungem catre casa sa cumparam martisoare de 1 Martie.

     Am iesit exact la masina.

     Ioi tulvai transportul cu Lemneee, ce bine ca le salveaza si pe astea.

     Acuma lasand gluma la o parte, este bine ca le mai raresc, mai ales pentru drumeti, pot sa mearga prin padure fara sa le intre vreo creanga in ochi, aici nu poti face o criza de claustrofobie, iar daca te uiti atent vezi dintr-un capat intr-altul al padurii, deci nu ai cum sa te ratacesti.

P.S. - pe amndoi ne cheama Silviu, deci nu povestesc la persoana a treia (pentru ce-i derutati).