Rafting Romanesc

     Este foarte simplu daca esti roman, inseamna ca esti un baiat descurcaret, inventiv si ai un simt al improvizatiei foarte bine dezvoltat.
     Cum a tot plouat zilele astea, am zis sa iesim cu barca deoarece nivelul raului Mures a crescut semnificativ si asfel avem ocazia sa facem rost si de putina adrenalina (cea mai fidela fata). Ne-am uitat la prognoza meteo si erau 60% sanse sa ploua asa ca ne-am pregatit cu pelerine, Silviu si-a pus si haine de schimb.
     De tot ce am avut nevoie a fost o barca, pe care a trebuit sa o preparam umpic.

    
     Am inceput prin a o umfla, ne-a ajutat si Vlad un bun prieten care ne-a dus cu masina pana la zona de unde trebuia sa pornim (din Peris).

    
     Am acoperit opera vie (partea imersa a barcii, sa inavatam si ceva termeni marinaresti daca tot suntem la partea asta) cu doua foi de cort si pentru ca nu ne-a ajuns pe toata suprafata am pus si o fata de masa, acuma na, ce am gasit si noi prin casa, daca luam perdeaua prea batea la ochi. Am facut acest lucru deoarece in unele zone Muresul este foarte mic si exista riscul ca barca sa se sparga in urma frecarii cu pietrele de pe fundul apei.

     Barca avea doua gauri pe care le-am vulcanizat cu o zi inainte si nu am apucat sa o mai umflam pentru a verifica daca mai scapa aer. Barca are cinci incaperi asa ca si cu trei mai pluteam o vreme daca era sa nu tina peticul care l-am lipit cu silicon sanitar.

     Si am pornit, am pus tot ce aveam in saci de nailon si i-am legat pentru a nu se uda daca se intampla ceva neprevazut.

     Mi-am adus aminte seara tarziu, cu o zi inainte ca ar fi interesant daca am avea si o carma, asa ca am facut una care se pare ca nu a functionat, nu avea nici un efect, am reusit pana la urma sa o folosim pe post de altceva.

     Am avut noroc cu vremea, am avut parte de un soare puternic care ne-a incalzit cand a vrut el.

     Sa sune maneau ca sa treaca timpul mai repede, ca cei 25 de Km nu se fac singuri.

     Ne iau incet valtorile.

    
     Yup, asta e carma pe care acum o trageam dupa noi. Silviu a spus ca am putea sa o folosim pe post de etajera, sa tinem mancarea pe ea. Isi batea joc de mine si vroia sa ma convinga sa scapam de ea, i-am zis ca vreau sa o duc inapoi acasa cu orice pret.

     Si incepe sa fie umpic mai serios, eu am avut noroc ca stateam la pupa (partea din spate a barcii) si nu ma stropeau valurile, in schimb Silviu s-a cam udat.

 
     Dupa vreo doua ore de mers ne-am oprit sa luam o pauza ca deja eram agitati de atata: vant de la prova (partea din fata a barcii), vant de la tribord (partea din dreapata a barcii), soare, umbra, frig, cald, valuri liniste, ud, aveam parte de toate senzatiile.

     O imagine reprezentativa, "ambarcatiunea si carma ei" , ceva de genul "rata si puiul ei", patetic.

     Si pornim din nou la drum.

     Dupa vreo ora mai tragem o pauza.

     Exact, din nou in barca.

     Am acostat, am luat cate o bere ca deja era rutina.

     Exact, aceeasi barca. Ce era interesant era ca fara carma incontinuu trebuia sa corectam directia cand cotea Muresul, ne duceau curentii cand intr-un mal cand in celalalt . La un moment ne-au prins niste curenti puternici si nu am mai apucat sa viram si am frecat crengile unei salcii de tot m-am umplut de polen.

    Mult calm sau plictiseala?

     Ne-a cam luat cu foame asa ca am oprit intr-o zona in care am mai fost cu vreo trei zile in urma si am facut un gratar. Atunci am lasat ceva lemne acolo langa vatra sperand ca vom mai trece pe acolo si vom avea nevoie, si asa a si fost.
     A trebuit sa andocam intr-o zona in care curgea cam repede Muresul, Silviu nu a reusit sa se agate de mal, asa ca am incercat si eu si am intrat cu picioarele in apa (asta cred ca din cauza boscoanelor lui Silviu, ce numai el sa se ude?).

     Am tras o supa la plic.

     Niste carnati si o fasole.

     Am mancat repejor de frica sa nu ne prinda ploaia.

     Din aceasta zona am fost cu ochii in 4, deoarece data trecuta am scapat doua mingi in apa si acum speram sa le gasim pe undeva pe langa mal. De aici incepe si partea cu munca fizica, a trebuit sa vaslim tot timpul, asta se datoreaza Muresului care era tot mai adanc si mai lat si de-abia ne ducea barca, mai aveam vreo 5 Km pana la destinatie.

                           

     Si am ajuns intr-un final, dupa vreo 9 ore de stat in barca, am muscat-o din nou cu ochelarii, m-am bronzat cu ei. A fost o iesire oarecum relaxanta din care ne-am dat seama ca trebuie sa cautam alt rau daca vrem sa fie ceva mai palpitant.

     Tot drumul ne-am salutat cu Ahoy, Silviu a zis ca asa se saluta marinarii, asa am si salutat pescarii tot drumul.

                                          

     PS - La un moment dat s-a dezlegat carma si am vazut-o cum ne depaseste, a fost un moment foarte trist.