Aplicatie in Muntii Sureanu

    Si iata ca a venit momentul sa facem o aplicatie la faculta, fiind la profilul "Geografie Turism" va dati seama ca nu am fost intr-un mall la cumparaturi, ci a trebuit sa iesim pe teren sa punem in aplicare ce am invatat de-a lungul anului. Eu am reusit sa particip 6 zile din 8, ratand explorarea Cetatilor Ponorului.

          Ziua I

     Autocar - Cabana Sureanu

     Distanta - 10 Km
          Incepem usor.

     PANA !!!

    

  Ne pregatim bagajele, ne luam doar strictul necesar, lasand in autocar corturile si sacii de dormit, a doua zi avand de parcurs un traseu de 28 Km.          

Si pornim la drum.

Avem de parcurs in jur de 10 Km.

  Cabana Sureanu se afla la 1734 de metrii altitudine.

Dam si de zapada si tot mai rece se face afara.

Am ajuns, ne-am pus sa mancam pana ajunge cabanierul si restul colegilor.

Ajung si colegii si urcam in cabana sa ne alegem camera.

Am ales camera cea mai mica pentru a reusi sa o incalzim cat mai repede si pentru a nu fi nevoiti sa intretinem focul toata noaptea.

Multa fumaraie pana am reusit sa reglam tiraju.

Dupa ce am umplut soba cu lemne de foc, iesim sa vedem Iezerul Sureanu, care se afla exact in spatele cabanei.

I se mai spune si Lacul fara fund.

 

Din colegii care au mai fost la lac in acea zi, o parte din ei au avut norocul sa surprinda undeva mai sus de iezer, o ursoaica cu pui .

          Ziua - II

     Cabana Sureanu - Cabana Prislop

     Distanta - 28 Km

Ne trezim natural, un pic afumati, dar am dormit bine, dupa bine cunoscuta vorba din strabuni:

" Pute, pute, da-i caldut"

Mancam putin inainte de plecarea pe traseu, pentru a nu lesina.

Catelul care ne-a insotit tot drumul si pe care colegii l-au lasat la un moment dat la o stana pentru a nu-l ataca alti caini de la cabana Prislop.

Ni se dau ultimele indicatii cu privire la traseul pe care urma sa-l parcurgem.

 

Brandusele.

La drum voinicilor !!!

7,5 ore, sa fim seriosi.

Traseul ales a fost unul de creasta.

Triunghiul rosu.

O portiune un pic cam dificila, daca alunecai te mai opreai doar dupa vreo 200 m in niste copaci.

Bucuria de dupa reusita.

Cum era schimbatoare vremea tot timpul aveai de lucru cu hainele, cand era rece cand era cald, cand te mai udai la picioare, cand trebuia sa treci prin zapada.

Pauza !!! Era o zona cu foarte multe musculite foarte sfaramicioase care atunci cand batea vantul se loveau de tine si peste tot te murdareau.

Va dati seama ca prea multa apa nu puteam transporta si organismul de tot mai multa avea nevoie, asa ca am baut apa din zapada topita din balti si din toate paraiele. Apreciai calitatea apei dupa cantitate de nisip care iti ramanea in gat.

Si dupa ce am parcurs cam trei sferturi din traseu, la o rascruce de drum o luam gresit, am marcat cu albastru cam cat am mers aiurea pana cand am inceput sa ne dam seama ca mergem in alta directie si atunci am consultat harta. Deja era intuneric, in grupul nostru erau 10 persoane, unele au inceput sa intre in panica, dar in final am ajuns. Am mai adaugat in jur de 7 km, deci un total de 35 de km, parcursi de la 8 dimineata pana la 12 seara.

Am fost praf, de-abia am urcat scarile in cabana, am avut noroc ca  ne-a asteptat cabanierul cu mancare, o ciorba de fasole cu ceapa (nu avea nici un gust, da' nu conta) si un gulas sanatos. Am reusit sa facem si cate un dus si apoi am tras un pui de somn adanc de tot.

          Ziua III

     Cabana Prislop - Costesti

     

Dimineata era superba.

Luam micul dejun, mai o gluma, mai o bascalie, mai o cafea.

Cabana Prislop 1200 m altitudine.

Pornim catre autocar, avem de parcurs in jur de 4-5 km.

Soparla verde.

Am ajuns la autocar foarte bucurosi, dornici sa stam jos.

Se prefac ca is obositi.

Am ajuns in Costesti unde am fost cazati la "Centrul de Agrement pentru tineri si copii". Aici am stat o zi pentru a ne recupera si pentru a ne linge ranile, de fapt besicile.

Eu am primit un bungalow special.

 

          Ziua IV

     Costesti - Fundatura Ponorului

     Distanta - 8 km

Trecem puntea si incepe show-ul, aici nu am mai avut parte de incalzire fizica, am intrat direct in paine. Am urcat de ne-au iesit toate toxinele.

Este o zona splendida, parca uitata de lume.

Mai primim niste indicatii. O luam cand prin padure, cand pe drumuri forestiere, este mai interesant asa sa iti faci tu poteca.

Apreciez oamenii care nu cedeaza si care vor cu orice pret sa-si atinga telul. 

Am fost in jur de 40 si ceva de studenti, cand ne vedea cate-un localnic, ramanea socat. In zona aceea nu prea vezi picior de orasean, d'apai 40.

De aici am coborat in Lunca Ponorului. A fost cam anevoios traseul de aici deoarece Ponorul serpuia neincatat prin lunca, cand pe stanga cand pe dreapata si eram nevoiti sa il tot traversam.

Am dat si de un rac.

Studierea lui.

Si cate o instantanee.

Toata lumea avea impresia ca nu se va uda, ca va exista tot timpul o solutie de a traversa in siguranta paraul.

Majoritatea s-au inselat.

Lunca ponorului nu este o zona care sa te impresioneze prin varfuri inalte, copaci seculari, prapastii adanci, cascade inalte, este o zona virgina care te lasa fara cuvinte prin simpla puritate a locului.

Ne apropiem de locul de campare, lunca se largeste tot mai tare.

In apropierea zonei unde urma sa campam se mai afla o singura familie si anume familia Murgoi. Acestia au ca si ocupatie cresterea ovinelor si a cabalinelor. In zona nu exista nici un fel de utilitati. Caii isi vad de viata lor, este un peisaj aproapre salbatic daca nu ar fi intrat in cadru si acest staul.

Continuam sa ne udam.

Si dam de mama ciobanita.

Si un mic interogatoriu nu strica, nu stii, poate afli in ce consta elixirul vietii. Oarecum am aflat, sfatul doamnei a fost sa nu campam in lunca deoarece la prima aversa de ploaie lunca se inunda si riscam sa ne stricam somnul, daca am campa undeva mai sus am putea dormi mai bine si mai mult si astfel fiind odihniti riscul unui accident pe traseu ar fi mult mai mic si implicit ne lungim viata.

In aceasta zona este Fundatura Ponorului, de aici Ponorul coboara pe verticala si se infiltreaza printre stanci pentru a ajunge la nivelul galeriilor active.

Am ajuns, cei pasionati de alpinism au inceput sa faca catarari.

Cei care au avut corturi si le-au montat si cei care au venit cu hamacul (adica eu) isi cauta lemne sa si-l agate, ca in zona unde am campat nu sunt copaci destul de solizi incat sa sustina un hamac si proprietarul lui.

Am si gasit lemne.

Cam asta a iesit. Am luat o tenda de la Nahanny, o tenda mult prea scurta in latime, cu care m-am cam chinuit (nu o recomand). 

In rest foarte comod si foarte stabil.

Zona de campare.

Pe seara cativa colegi au hotarat sa mearga la tanti ciobanita sa cumpere urda, branza si lapte.

Am mancat pe saturate si incet ne-am pus la somn deoarece a inceput sa ploua. Si a plouat pana dimineata, la un moment dat m-am intors pe-o parte in hamac si am inceput sa simt apa in sacu de dormit, oare de unde, oare de ce? Binenteles ca din cauza tendei care era prea ingusta si stateam cu genunchii in afara ei. Pana la urma am gasit pozitia optima si nu am mai avut probleme.

Eu am scapat usor, in jumatate de ora am rezolvat problema cu tenda, dar din cei care au stat la cort, majoritatea au avut probleme cu apa. In rest a trecut cumva noaptea, mai cu chiu mai cu vai.

          Ziua V 

     Fundatura Ponorului - Geoagiu Bai

     Distanta - 6 km

 De dimineata ne impachetam incet, facem o supa de pui la plic sa ne mai incalzim, mai barfim cu privire la sistemul 6.1 de sforaiala de peste noapte si incercam sa detectam zonele cu probleme.

Mai primim informatii cu privire la formarea acestei zone.

Un pic de FaceBook photo shooting.

Fundatura Ponorului supranumita Palma Lui Dumnezeu

Zona de infiltrare a Ponorului.

Si pornim.

No comment.

   

Sunt interesante excursiile astea facute cu un numar mare de insi. Pe traseu aveai tot timpul de dezbatut cate un subiect. Ideea era sa stii de ce era pasionat colegul de langa tine si astfel nici urma de monotonie nu aparea.

Un pic de noroi la bascheti.

Am ajuns si la mini ABC-u de unde trebuia sa ne ridice autocarul. Bem un suc si contribuim la mormanul de coji de seminte de sub masa.

Ajunge si autocarul, intre timp pornim catre Geoagiu Bai.

Am fost cazati la Complex Sanda, vizavi de strand. Aveam in plan sa mergem la strand, dar era deja tarziu si am zis ca o lasam pe a doua zi. Am mancat, am baut cate un suc si am mers la somn.

          Ziua - VI

     Geoagiu Bai 

In sfarsit o bine meritata relaxare.

Salturi sincron.

Push that button.

     A fost o aplicatie pe cinste, nu banuiam ca i-mi voi impinge din nou limitele la un nou nivel (cel putin din punctul de vedere al mersului pe jos). Imi pare foarte rau ca nu am reusit sa stau pana la sfarsitul aplicatiei, in ultimele doua zile colegii au avut norocul sa prinda cod galben de precipitatii.

PS - distantele mentionate sub fiecare zi sunt doar cele parcurse pe jos.