La "Fishing"

     Si cum vroiam sa mai facem o scurta iesire asa de vreo 4 ore, Silviu propune o partida de pescuit, eu fiind un mare pescar cu o rabdare iesita din comun. Am ales alt stil de pescuit, unii il numesc braconaj, de fapt nu cred ca intereseaza pe cineva, este prea mic delictul pe langa ce au ajuns sa faca ciocoflenderii astia ai nostrii de primari si padurari munteni de la care putem sa ne cumparam cu mare usurinta, mai ales daca suntem inruditi, multe hectare de padure si daca chiar vrem sa ne aratam valoare cu adevarat, putem smenarii chiar si un munte. Este foarte simplu: dai 700 de euroi pe hectarul de padurice si apoi exploatezi masa lemnoasa care valoreaza 14000 de frumusei, asa poti da si la copilasu' tau o paine calda si niste banuti care sa-l ajute sa faca pe gretosu printre preteni... se stie!!! Asa ca fratilor nu este stres, bucurati-va de natura, ce daune ii puteti aduce voi cu iesirile voastre este fix 0, ideea de baza ar fi sa nu lasati mizerie, ca nu se stie in cat timp o rezolva ciocoflenderii si poate mai esti nevoit sa mai treci pe acolo sa mai faci un gratarel PUNCT

     Zona spre care am pornit sa pescuim este tot aceea in care am exersat supravietuirea de iarna trecuta.

Am gasit si iasca cu care sa aprindem focul, de data asta este papura.

Fara zaharel.

 

 Cautam zona perfecta.

Presimt ca ne apropiem, prin tot mai mult noroi suntem nevoiti sa trecem.

Dap, asta-i zona care se inunda cand sunt precipitatii mai abundente si creste nivelul raului Mures, mai raman si pestisori de care sa ne putem bucura si noi.

Am gasit locul potrivit si eu m-am apucat sa-mi strang materia prima pentru a construi un cos pentru prins peste, Silviu a adoptat alte metode clasice, cu undita si cu manuta lui.

Am gasit niste liane cu care vreau sa fac inelele cosului.

Le-am legat cu sfoara de rafie.

Cam asta ar fi, mai trebuie sa-i astup fundul si sa-i fac gaura de intrare.

Am astupat fundul cu crengute, am lasat si frunzele pentru ca asa au o suprafata de acoperire mai buna.

Asta este intrarea in marea capcana. Muhahahaha !!! nu mai scapa niciunul.

Intrarea finalizata.

Am umplut cosul cu bolovani si momeala si l-am aruncat in apa. Ne apucam de facut focul, se lasa cu racoare si avem si niste carne de preparat la foc.

Ne dam seama ca puful asta de papura nu este bun de nimic, eventual de efecte speciale, dar chiar nu era momentul pentru asa ceva.

Incearca si Silviu dar nici o diferenta.

Am folosit bricheta intr-un final, dupa o ora si jumatate de treaba la cos nu prea mai aveam chef de traditionalism.

In timpul in care eu am mesterit la cos, Silviu a reusit sa prinda patru pestisori.

Intram din nou in bucataria naturii.

Am mancat, am verificat cosul care desigur era gol si am plecat catre casa cu speranta ca tantarii care ne-au intepat toata ziua sa nu fi avut virusul West Nile. Prea stresati nu eram, eu fiind convins ca era o campanie de marketing la produsele antitantari.