Pietrosul Rodnei - Cascada Cailor - Mocanita Viseu de Sus

     "In urma cu vreo 3 ani vroiam sa ajungem pe varful Pietrosu in muntii Calimani, cautand pe net, nu mi-am dat seama ca defapt ma uitam la doua varrfuri distincte.
     Intr-un final am ajuns pe Pietrosul Calimani si am observat ca nu are iezer. Antunci am realizat ca sunt doua varfuri cu aceleasi nume. Am fost cam dezamagit si de atunci eram curios cum arata iezerul, asa ca urma sa fac o tura si in muntii Rodnei dar nu stiam cand."


     Si pentru ca Anastasia vroia sa isi ia o pauza de la servici, am hotarat ca acum este momentul sa facem si varful Pietrosu, Muntii Rodnei.
     Am pornit intr-o zi de luni insorita si deabia asteptam sa scapam de oras, aveam la dispozitie 5 zile sa ne facem placerile. Trebuia sa parcurgem 180 de Km pana in Borsa-Statiune unde planuiam sa ne cazam.
     Soseaua destul de deteriorata, mai ales din Bistrita de unde toata ii numai un petic si o denivelare. Intr-un final am ajuns in statiune si acolo un haos total, toti construiesc, mizerie multa, munca de matuiala si binenteles afacerile de tip "dam un tun" (si cea mai importanta si rentabila: valorificerea masei lemnoase).
     Cu chiu cu vai am gasit un loc de cazare la o pensiune unde ne-am instalat. Am iesit la cumparaturi pentru a ne face provizii pe a doua zi, cand urma sa urcam pe Pietrosu.
     Ne-am trezit frumusel de dimineata, in jurul orei 7:30, ne-am echipat si am pornit inspre Borsa sa luam un Super Glue pentru ca i-am rupt frontala Anastasiei si am zis sa nu riscam, poate chiar vom avea nevoie de lumina la un moment dat.
     Nu stiu cum am tot lungit-o ca deja era ora 9:00. Am pornit frumusel pe langa spitalul din Borsa, de acolo incepe traseul, am mers cu masina pana a inceput sa fie anevoios drumul si am lasat-o la un satean in curte.
    

Si am pornit pe jos.

Asa, frumusica zona, localnicii erau prin padure la cules ciuperci.

Am avut noroc de o vreme ploioasa, cel putin mie mi-a cazut bine.

Poteca este de fapt un drum pietruit ce duce pana la cabana Meteo.

Mai erau afine din belsug si la un moment dat nu ne mai puteam opri din mancat.

Si ciupercutele astea otravitoare, foarte gustoase.

Campania Lets Do It Romania a avut un mare succesc si pe aici, problema e ca au adunat gunoaiele in saci si sacii i-au lasat pe marginea drumului.

Asa de chicioasa era privelistea cu albu acela de la case, zici ca era arsa imaginea pe alocuri.

Am gasit si un maner de Opinel, lama o mai fi in cineva.

Unde drumul mai avea cate o serpentina mai scurtam pe cararile astea.

Deja de jos aveam in cap privelistea pe care aveam sa o vedem de sus.

Pauza de masa, ne masuram puterile.

Bagam si cate o aluna la desert.

Incercam sa gasesc ceva animale.

De-o seama cu norii.

Incepe sa apara si oboseala, saraca Anastasia, nu ii este usor deloc.

Cabana Statia Meteo Iezer.

Si o mini cabanuta.

Meteorologu de servici ne-a invitat la un ceai cald si la o poveste, ne-am refacut moralul si am continuat traseul. Acesta ne-a sfatuit sa nu continuam ca nu vom avea parte de nici o priveliste sus datorita cetei, eventual sa mergem daca vrem sa facem miscare.

Am ajuns si la Iezer care se afla la vreo 400 de metri fata de cabana meteo. Apa este foarte limpede si foarte curata.

Ar fi fost mai interesanta privelistea daca nu era ceata.

De aici urcam pe o serpentina pana sus, avea sigur 50 de cotituri.

Putina oboseala, ploaie si frig.

In sfarsit pe creasta.

Ajungem la refugiul de pe varf, era un vant foarte puternic, ne-au amortit fetele de frig.

Un refugiu solid construit cu doua geamuri fara sticla, pe noroc ca vantul batea din spate.

Am avut la mine niste chibrituri din rumegus pentru aprins focul, ne-am mai incalzit la maini si am reusit sa mancam.

Si ne intoarcem destul de repede, sa nu ne prinda noaptea pe munte.

Ideea de baza intr-o drumetie este sa lasi in fata, persoana care are ritmul cel mai incet sau care nu este intr-o forma fizica excelenta, astfel ea isi face ritmul dupa propriile puteri si astfel nu ajunge asa de repede la epuizare. 

Daca mergeti prin padure este bine sa puneti o fata in fata, drept momeala pentru ursi, porci mistreti sau alte animale salbatice, astfel in cazul unui atac aveti timp sa iesiti nevatamati din aceasta situatie (am glumit la ultima fraza).

Am ajuns pe intuneric la masina, am vazut o caprioara si un iepure.

Cascada Cailor

A doua zi am pornit de la pensiunea unde ne-am cazat catre cascada cailor. Proprietara pensiunii ne-a informat ca ar fi 1h30min pana la cascada. Asa ca am pornit in plimbare pe la orele 14, nefiind presati de timp.

Am facut o alegere buna ca am pornit si a doua zi la miscare, astfel nu te prinde asa tare febra dupa primul traseu facut.

Ne-a rupt dealu asta, sigur avea peste 40 grade inclinatia.

Si am ajuns, este o cascada draguta, destul de inalta si galagioasa.

Cica ar fi cea mai inalta cascada de la noi din tara , apa cade de la o inaltime de aproximativ 100m.

Si incep sa caut lemne sa pornim focul.

Anastasia aduna niste rasina pentru a aprinde mai usor focul.

Niste aschii pentru iasca.

O ia foarte usor.

Problema a aparut la lemnele mai groase care nu se aprindeau deloc, a trebuit sa le usuc cu surcele, plastice si alte deseuri, am pierdut vreo ora si jumatate cu aprinderea lor.

Punem de-un ceai pana sa facem frigaruile.

Si tai bucatele de cascaval, rosii si salam sa le bag pe tepusa.

Cu greu am reusit sa fac niste jar.

Nu prea statea cascavalul, nici rosia, se rupeau datorita diametrului prea mare al tepusei.

Am mancat, ne-am strans bagaju si am pornit catre pensiune, era o ceata densa si a fost foarte palpitant sa mergem prin ea.

Mocanita din Viseu de Sus

     O noua zi, pornim catre Viseu de Sus de unde urma sa luam mocanita care pornea la 8.30 am. Sunt in jur de 35 Km din Borsa statiune pana in Viseu de Sus.

Ne asteptau cu focul aprins in focar, faceau presiune in cazane pentru a ne oferi o experienta de neuitat.

Bradul e brad.

www.cffviseu.ro/

O horinca de maramures pe post de antigel.

Pe noroc ca au pus mana elvetienii pe calea ferata forestiera ca altfel era la fier vechi.

Nasul mare, am platit vreo 37 Lei de persoana, da sigur este singurul nas care stie cel putin 3 limbi straine.

Erau si ceva nemti care erau foarte uimiti de orice se intampla, acuma treceau apa doua vaci.

Peisajul este ok, in rest prea multi busteni pe malul apei si impactul omului asupra naturii este destul de vizibil. Iarna sigur este de vis cand este acoperit de zapada.

Firul de cale ferata serpuia putin cum era umed afara, cand este cald se indreapta.

Facem si o mica pauza de vreo 10 min pe la mijlocul traseului.

Si ajungem la capatul de linie pentru noi, am mers aproape 22 de km.

Pana la Paltin este destinat turistilor, asta daca nu inchiriezi tu tot trenul si mergi pana unde vrei.

Caile ferate Viseu de Sus inca sunt folosite pentru a transporta lemnul din padure, pentru aceste operatiuni sun folosite locomotive diesel pentru a le manaja pe cele cu aburi.

Este singura zona din Europa unde mai functioneaza un astfel de tren cu locomotiva pe aburi.

Am mancat un sanwish si am baut si un ceai. Aici am stat o ora, am mai tras cate o poza si a trecut timpul cumva.

Si ne intoarcem incet fara sa mai facem vreo oprire.

Yup, merita plimbarea cu mocanita, parca trezeste copilul din tine.

Si am reusit sa vizitam si Maramuresul si sper ca v-am facut si voua pofta sa iesiti din casa si sa explorati gradina din Carpati.