luni, 28 februarie 2011

Aerisirea de Duminica "Rastolita"

     Dupa 3 ore de somn imi suna alarma de la telefon ca ar cam fi cazul sa ma trezesc, altfel urma sa ratez trenul si prietenii care trebuiau sa ma astepte in gara. De fiecare data cand am fost nevoit sa pornesc intr-o drumetie, in special in natura, nu conta niciodata cat de obosit eram, stiam sigur ca in urmatoarea noapte aveam sa dorm ca un bustean fara nici un gand sau apasare.
     Asa am calculat si de data asta, stiind ca voi lucra de noapte mi-am pregatit rucsacul de seara si dimineata am fost in gara CFR Targu Mures N, la 9-40 aveam plecarea. Am hotarat sa iesim la o tura scurta la Salard (cel putin acolo ar fi trebuit sa ajungem).
Si suntem in tren, caruta sau cum vreti voi.
De data aceasta am iesit cu Cristi (foto), fratele lui Cosmin si Clau fratele nimanui, cel putin asa sustine sau daca va mai aduce-ti aminte el este baiatul cu "frontala pentru intuneric", pentru reimprospatarea memoriei da-ti un click aici.
El este Clau, la ce lanterna i-au vandut a inceput sa aibe ochii tot mai mici.
Am indurat un mare frig pana in Deda, din acela de care iti aduci aminte si la batranete de el. In aceasta gara trenul stationeaza vreo 10 min, schimba locomotiva diesel cu una electrica.
Ionica a fost pe aici.
Am baut o cafea si am hotarat sa-l urmarim pe nasu', deobicei in vagonul unde sta el este caldut.
Yup a functionat planul si am mai avut caldura 15 min, atat cat mai aveam pana la destinatie. Daca pana in Deda in compartiment mirosea a salam, de la Deda s-a schimbat putin treaba, deja simteai si putin usturoi, era un amestec de mirosuri care te duceau cu gandul la o mancare gatita. Cum schimba caldura moralul.
Coboram in Rastolita si i-mi dau seama ca nu aici trebuia sa ajungem, hotaram ca ar fi bine sa trecem pe la un bar sa clarificam unde este eroarea.
 O mica prezentare (WIKI):
     Comuna Răstoliţa, situată la poalele munţilor Călimani şi Ghiurghiului la o altitudine de 530 m, se află la mijloc de drum între oraşele Târgu Mureş şi Gheorgheni, incluzând satele Borzia, Iod, Gălăoaia şi Androneasa. Pe malul drept al râului Mureş trece drumul naţional DN15, iar pe malul stâng şerpuieşte linia ferată Târgu Mureş - Braşov oferind o staţie CFR locuitorilor comunei. Comuna are o bază de exploatare forestieră şi un şantier pentru construirea unui baraj de hidrocenmtrală. Aflată la poalele munţilor, oferă căi de acces în Munţii Călimani pe valea Răstoliţei şi pe valea Vişei, iar în Munţii Ghiurghiului pe valea Iodului.
 Ajungem la bar, degustam un fel de suc, si brusc i-mi dau seama de greseala facuta, am coborat prea repede, in Salard coboram deobicei, acolo stiam eu un luminis numai bun de stat la soare.
 Pornim la drum, mare diferenta nefiind intre Rastolita si Salard, gasim acelasi tip de peisaj care ne-ar fi intampinat si in Salard daca am fi ajuns acolo, urcam pe un parau vis a vis de Gara CFR Rastolita.
 Ceva de genu.
 Gasim si o bariera, marcam terenul.
 Frumos afara, nici urma de oboseala pe mine, de Cristi nu comentez nimic, poate voi mai avea nevoie de serviciile lui :) .
 Poza la ciot, ce poate fi mai spectaculos?

 Mergem inainte.
 Mai intampinam si mici obstacole.

 O mica pauza de hidratare, au adus ei ceva bautura speciala.
 De data asta noi facem poteca.

 Factorul antropic din ecuatie.
 Pe unele portiuni mai era dezghetat paraul, in zonele din padure in care patrundeau razele soarelui.
 Mai avem juma' de ora de soare.
 Ar fi cazul sa ne oprim, sa facem focul, sa mancam si sa ne intoarcem in gara pentru ca deja eram la finalul timpului stabilit pentru ascensiune.
Trist, Trist, moral 0. Dumnezeule cat ne-am chinuit sa pornim focul, prima data am fost nevoiti sa sapam vreo juma de metru in zapada sa ajungem la pamant, apoi am incercat sa aprindem lemnele cu slanina, cu rasina, cu cetina, am ars tot ce am avut: hartie, flacoane, pungi si mare lucru nu am rezolvat.
 Erau si foarte umede lemnele, daca le strangeai in mana curgea seva din ele.
 Darina Everywhere.
 Am profitat repede de putina flacara pe care am avut-o 10 minute pentru a incalzi fasolea si carnatul.
 A fost prima mea fasole bauta cu carnat cu tot, am pornit repede la vale ca deja se lasase cu frigut.
Erau -5 grade celsiu si aveam o diferenta de nivel de vreo 300m fata de gara CFR din Rastolita.
 Am urcat vreo 2 ore juma' si intr-o ora eram la bar, ne incalzeam.
 Dupa vreo ora juma' ne-a ajuns si trenul.
 De data asta avem parte de clasa I. Nu stiu exact ce inseamna, ca mare diferenta nu am vazut.
 Cred ca de aceea e clasa I pentru ca poti sa reglezi putin scaunul.
 Ne pregatim sa coboram.
Am ajuns acasa.
Va rog eu nu mai folositi proverbul "nu e fum fara foc" pentru ca mi s-a intamplat de atatea ori sa iasa fum si sa nu vad nici o flacarica.

15 comentarii:

  1. Insista cu "flacarica" aia, k nu are cum sa nu iasa un foc tzapan...:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu il cunosc pe acest Cristian , cred ca de la "Arena leilor", mare caracter, cred ca esti mandru alaturi de el,si eu as fi la fel.

    RăspundețiȘtergere
  3. da da, a participat la aceasta emisiune dar a avut parte de un esec total.

    RăspundețiȘtergere
  4. Super excursia!Ce zapada! Unele poze sunt parca din picturi celebre, mi-au amintit de Ivan Siskin un renumit peisagist rus.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mersi mult, ma straduiesc de obicei sa fac lucrurile cat mai bine, dar mai am pana sa ajung la nivelul la care mi-ar placea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna,sunt Dr. Beli Mihai, dr. psiholog, renumit de felul meu, nu am putut face abstractie de unul dintre prieteni tai,Cristian cred , imi lasa impresia ca ar avea simptomele unei cunoscute boli psihice " debilismcutanat", care se manifesta printr-o predilectie de a avea accidente stupide.

    RăspundețiȘtergere
  7. "Fratele nimanui"7 martie 2011, 23:43

    Bun carnatzul si slaninia
    Dar si punga de Darina...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ia mai pune-ti pofta-n cui
    Fratele nimanui...
    Lasa slana si carnatul
    Ca in gara-i "acceleratul"

    RăspundețiȘtergere
  9. Traznită şi frumoasă excursia voastră.De fasole băută cu tot cu cârnaţ nu am auzit şi nici nu am văzut până aici :)Felicitări pentru blog şi călătorii minunate!

    RăspundețiȘtergere
  10. superbe poze, reusita excursie...va invidiez! :))))

    RăspundețiȘtergere
  11. Poze frumoase, ati facut o alegere buna cu iesirea in aer liber.

    RăspundețiȘtergere
  12. Super tare: blogul, excursia, fotografiile, povestirea, comentariile ironice. Am citit blogul tau pentru prima data acum mai bine de 2 ani si imi amintesc ca mi-as fi dorit sa fiu acolo, cu voi. Asta e senzatia pe care o lasi cititorilor. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere