Cazanele Dunarii si Pestera Ponicova

   Reusim sa pornim si de data aceasta prin tara cu gandul de a mai descoperi ceva nou si de a vedea ce mai face romanasul nostru cu turismul mioritic si nu in ultimul rand sa ne relaxam cat mai activ.

 Se afla pe drumul dintre Oravita si Bozovici, exact pe unde trece paralela 45. Cei de la The World Geography au facut un top al celor mai interesante cascade din lume si au plasat cascada Bigar pe locul 1.

Unii spun ca seamana cu o ciuperca, eu zic ca seamana cu o rochie de mireasa, acuma este destul de subiectiva comparatia, depinde ce vezi toata ziua.

Merita vazuta, cu atat mai mult cu cat nu este nevoie sa faceti nici un efort pentru a o vizita, se afla exact langa sosea.

     

     Continuam drumul spre Orsova unde mancam la Taverna Sarbului. In general ne-am cam ars cu mancarea in zona asta, mai ales ca nu cunoastem restaurantele.

 Merita sa mancati aici, este destul de scump dar mergeti la sigur.

Si privelistea este draguta, mai ales ca restaurantul se afla pe malul Dunarii.

Am ajuns la Cazanele Dunarii, este o poza facuta dinspre Dubova.

     Si cum era cam spre sfarsitul zilei hotaram sa ne cautam un loc de campare, hotaram sa dormim in masina pentru a nu mai pierde mult timp a doua zi cu stransul cortului.

 Am gasit o iesire de la drumul principal care dadea catre padure, asa ca am campat acolo si am improvizat repede o antena pentru a mai asculta nistre trafic radio in HF. Am reusit cumva sa ma procopsesc si cu pasiunea asta.

     Multi rusi, italieni, nemti pe frecventa dar ce mi-a atras atentia, un englez care era plecat in Madagascar. Era inghesuiala mare, multi radioamatori incercau sa faca un QSO cu el, adica sa ia legatura cu el. Se fac astfel de expeditii radioamatoricesti in zone mai exotice, salbatice, greu accesibile pe unde nu exista radioamatori si atunci toti vor sa faca un DX (legatura la mare distanta mii/km) cu o astfel de statie.  

     Eu am dat examenul de radioamator deoarece iesind relativ des prin natura, in general in zonele montane nu exista acoperire gsm, si in caz de ceva nu poti cere ajutorul nimanui. Radioamatorii au montat repetoare in diverse zone strategice si astfel poti cere ajutor in caz de primejdie. De exemplu in Retezat nu ai semnal gsm decat pe coama muntelui sau pe varfuri, si si acela este destul de slab. Dar cu o statie portabila poti deschide cel putin doua repetoare inca din Poiana Pelegii. O alta varianta ar fi sa intri pe frecventa salvamontului. Regulamentul iti da voie sa intrii pe frecventa salvamontului si sa comunici cu ei doar daca viata ne este in primejdie, altfel risti sa fi cercetat. Frecventa nationala a salvamontului este 160Mhz, din ce am inteles se mai foloseste si 161Mhz local.
     In spatiu mai exista iarasi repetoare satelit, pe statia spatiala internationala exista un repetor crossband  si o statie de radioamatori de pe care vorbesc astronautii cu pamantenii. Dar ca sa accesezi spatiul e putin mai complicat deoarece ai nevoie de o antena directiva, si de un program care simuleaza pozitia pe care o va avea satelitul intr-un anumit moment, ai vreo 10 minute maxim la dispozitie sa-l accesezi pana iese din raza de acoperire in care te afli.
     O alta varianta, tot asa in caz de forta majora, daca vedeti un avion pe cer puteti sa intrati pe 121.5Mhz AM (frecventa de urgenta aviatica "International Air Distress") si sa cereti ajutorul.
     

     In caz ca un avion se prabuseste, acesta incepe sa emita un semnal pe 121.5Mhz si 243Mhz AM, un semnal ELT (Emergency Locator Transmitter) care ar trebui sa ajute la localizarea epavei.
     Am tinut sa punctez si detaliile astea deoarece mi-am adus aminte de avionul cu medicii SMURD prabusit in muntii Apuseni la care autoritatile responsabile cu astfel de accidente aviatice habar nu au avut ce proceduri trebuiesc urmate in astfel de cazuri.
     Daca apelau la marinimia radioamatorilor, baietii rezolvau problema zic eu in maxim o ora. Faceau o triangulare si aflau exact pozitia avionului.
     Mergeau 3 radioamatori din zona cu niste portabile si antene directive in 3 puncte mai inalte a zonei pentru a putea acoperi o zona cat mai mare, iar apoi radioamatorii trebuiau sa le dea pozitia lor exacta si directia din care primesc semnalul ELT al avionului.
     Apoi cel care conducea operatiunea de salvare, daca avea o harta topografica si o busola si daca avea habar cum sa le foloseaca trebuia doar sa-si noteze punctele unde erau radioamatorii iar apoi sa traseze cate o linie in directia indicata de fiecare in parte. Astfel punctul unde se intersectau cele trei linii ar fi trebuit sa le indice zona exacta a impactului, da na, pentru ei era destul de rocket science.

Acuma veti sti exact ce trebuie sa faceti.

Si sa ne intoarcem pe poteca noastra.

 Adevarul e ca altfel dormi in masina decat la cort.

Erau prin Dubova vreo doua autocare cu pensionari, vizitau bisericile din zona, in rest pustiu.

     Chipul lui Decebal

     Iosif Constantin Dragan a fost cel cu ideea de a creea un basorelief si el a reusit sa finanteze toata lucrarea.

     Timpul de executie a fost de 10 ani, intre anii 1994 si 2004, costul lucrarii a ajuns la peste un milion de dolari.

     As zice un milion de dolari bine investit, care a promovat cu mare spor Romania.  

Sculptura este inalta de 55m si lata de 25m, in zona aceasta fluviul are cea mai mare adancime, 120m.

Fiind o zona turistica de aici se fac tururi cu barca prin cazane.

 Si am pornit.

Sarbii pe malul lor nu au dezvoltat nimic turistic, poate de aceea ca nu au nici un basorelief cu care sa atraga turistii.

 Un tur al cazanelor cu salupa costa 30 de lei de persoana.

 Si ajungem la pestera Veterani.

Nu este foarte spectaculoasa dar are multa istorie in spate.
Mai multe detalii gasiti aici.

 Ne indreptam catre pestera Ponicova.

 Se poate intra si cu salupa vreo 10-15m in interior dar acum nivelul marii era scazut cu vreun metru si nu se putea intra. Vom incerca sa o vizitam, dar pe cealalta parte de pe uscat.

  O barja in asteptare.

Facem o pauza de masa in cheile Ponicovei.

Fasolea iti poate ridica moralul foarte mult sau nu.

 Pe cand sa pornim catre pestera incepe si o ploaie zvapaiatica care ne mai tine pe loc vreo jumatate de ora, suficient cat sa ne facem planul de actiune.

 Este destul de simplu de ajuns, trebuie sa urmezi cursul paraului Ponicova, acesta traverseaza pestera si se varsa in Dunare.

 Traseul este marcat cu triunghi galben.

 Nu ma asteptam sa fie cu adrenalina, o scara rupta face ca pestereala sa fie mai incitanta.

Si ajungem la intrarea in pestera, traseul pana aici a fost destul de bolovanos si alunecos , mai ales ca a plouat.

 Are 1666m si este cea mai lunga pestera din Defileul Dunarii.

 "Primele cercetari dateaza din 1872. R. Jeannel si Emil Racovita furnizeaza primele date despre fauna acestei pesteri."

Din galeria Ponicovei urcam o panta abrupta de vreo 31m pana in Galeria Concretionata, aceasta mi sa parut cea mai frumoasa galerie.

 Surprindem si liliecii.

In bataia luminii pereti pareau suflati cu aur, de aproape se vedeau picaturi de apa depuse pe pereti datorita umezelii foarte mari. Culoare galbuie era data de mineralele din roca.

 Si-a lasat loc sa respire.

 Nu comentez.

Era umezeala foarte mare, daca tineai frontala pe cap vedeai exact reflexia luminii ca si cum ai merge prin ceata.

Daca stau bine si ma gandesc este cel putin la fel de interesanta ca Huda lui Papara

Curiozitatea este mare.

 

Aici se varsa Ponicova in Dunare.

 Si iesirea din pestera, o poza cu care am reusit sa surprind maretia pesterii si umezeala din aer.

     Ca si concluzie, pot spune ca natura si-a facut treaba in zona asta, mai putin localnicii, investitorii si autoritatile locale care nu stiu ce au de facut ca sa arate cumva, Dubova ca si locatie turistica este jalnica.

     De aceea nici nu am pus poze cu comuna aceasta ca sa nu va tai pofta de explorare a acestei zone minunate.