luni, 3 noiembrie 2014

Varful Peleaga din Parcul National Retezat

     Am zis sa mai diversificam putin iesirile si sa mai cucerim un munte. De data aceasta am ales sa ne intoarcem in parcul national Retezat, dupa un esec de anul trecut in care nu am reusit sa ne atingem telul si anume varful Peleaga.
 
 Am intrat in parcul national Retezat prin sud, Hateg - Rau de Mori - Barajul Rau Mare 
 
Barajul Rau Mare este cel mai mare baraj de anrocamente din Europa, adica este construit din roci excavate si nu din beton ca cele clasice.

     Pentru a intra in parc trebuie platita o taxa, atat pentru masina, cat si pemtru fiecare persoana, care este valabila 7 zile. Am dat 10 lei de persoana si pentru masina 7 Lei, din cate imi aduc aminte.
     De la bariera pana in poiana pelegii sunt vreo 15 Km, drumul este unul forestier. Cu putina atentie puteti ajunge si cu o masina cu garda mai mica la sol.

 Am ajuns, am pus de un ceai, si ne apucam de gatit.

 E chiar fain sa gatesti in natura mai ales daca iti face placere. O mancare calduta este bine venita si la munte.

Chiar cand ne gateam si noi mancarea apar doi drumeti cehi cu care legam doua vorbe si se apuca si ei de gatit o mamaliga ceheasca.

   Si de ce sa nu mananci o fasole, este delicioasa, hranitoare si sigur nu dai gres daca folosesti ingrediente de calitate. 
     Cand mergi in natura incepi sa simti ca traiesti, ca esti viu, ca esti interconectat cu ea. Daca nu simti un fior destul de puternic atunci cu o fasole se rezolva problema, cel putin in interiorul tau vei simti ca este ceva, o emotie, un freamat, o chemare.

 La munte, daca este senin, este o bucurie sa adormi privind spectacolul pe care ti-l ofera cerul alaturi de siluetele brazilor care prind viata in bataia vantului care a rascolit zapada crestelor inguste, batatorite de drumetul imbatat de frumusetile zarilor.

 Sa revenim totusi cu picioarele pe pamant, toata noaptea au tot venit masini, a fost zarva mare. Si ce sa vezi dimineata? In Ungaria s-a dus vestea ca in franele de Dacie nu trebuie sa ai incredere, dar chiar asa, la nici o roata, oare in oras cum se descurca?
Noi am dormit foarte bine.
 
Am mancat ceva si am pornit pe traseu in jurul orei 9.
Primul hop.

Refugiul din Poiana Pelegii.

     Vazandu-l mi-a rascolit niste amintiri faine de acum un an, cand am vrut sa ajungem pe varful Peleaga. 
     "Era toamna si tot asa hotarasem sa dormim in masina. Catre seara mai apare o masina cu un grup de turisti din Sfantu Gheorghe si Cristur, oameni de-ai muntelui mai in varsta foarte prietenosi, intram in vorba cu ei, foarte amabili ne invita sa dormim si noi la refugiul din poiana, afara erau vreo -2 grade celsius, probabil li s-a facut mila de noi, bine ei nu stiau ca noi aveam sirocol la masina si chiar nu conta ce ii afara atata timp cat aveam motorina, asa ca ii refuzam poiticos plus ca era deja vreo 10 seara si nu mai aveam chef de reorganizare.
     A doua zi pornim pe traseu in jurul orei 10 dornici de reusita cand la un moment dat nu am mai zarit nici un marcaj. Atunci am zis ca e momentul sa ne folosim cunostintele in materie de orientare. A fost o greseala destul de mare, deoarece nu credeam ca este chiar asa de mult jnepenis si asa de inalt, asa ca de la 10 pana la 4 dupamasa ne-am luptat cu jnepenisul pentru a ajunge la lacul Bucura. Am ajuns istoviti, batea un vant geros si am hotarat sa ne intoarcem la masina ca nu mai aveam nici o sansa sa ajungem pe Varful Peleaga cat inca mai era lumina. Concluzia este urmatoarea: nu este de ajuns sa stii directia, trebuie sa ai habar de relief si vegetatie.
     Pe traseu, la intoarcere ne-am intalnit cu domnii ce au inoptat la refugiul din poiana Pelegii. Foarte amabili ne-au invitat macar in seara asta sa venim la o poveste.
     Asa am si facut, de cum am intrat in refugiu am fost intampinati cu cate un pahar de tuica ca sa ne mai destindem si sa intram in atmosfera.
     Intre timp la refugiu s-au mai cazat un cuplu din Lugoj, cei din Harghita au fost gazda serii si au facut o supa buna de ciuperci iar la felul principal au facut un guias cu tot ce avea fiecare pe la el, salam, carnati, rosii si tot ce am mai gasit prin rucsaci. Spre surprinderea mea a iesit un gulas delicios.
     Dupa ce ne-am umplut burtile, au inceput sa curga povestile, aventurile, experientele legate de munte, a fost o seara foarte reusita, nea Arpi ne povestea ca mai are vreo 2 varfuri de cucerit si putea spune ca a facut toate varfurile Romaniei, acuma na si pescarii au povestile lor.
(a doua zi ne dam seama ca cei din Harghita au plecat cu canile noastre, preteni preteni da trebuia sa-si scoata cheltuiala, glumesc, le-or fi incurcat)
     Pe cat cautam linistea pe care ti-o ofera natura pe atat tanjim dupa o socializare de calitate cu oameni de calitate, se pare ca nu suntem deloc fericiti daca suntem izolati de semenii nostri, pana la urma cred ca asa suntem programati."
      
     Asta a fost o scurta paranteza, continuam optimisti traseul, acuma cunoastem exact si relieful si vegetatia si chiar si fauna deoarece pe unde am mers data trecuta mergeau doar caprele negre.
Imi place sa fac asta de fiecare data, sa-ti dai pe fata cu apa rece de munte, ii ca si cum ai bea o cafea tare.

   Avem parte si de o vipera pe poteca, destul de irascibila, pusa pe muscat. 
     Dupa cum stiti vipera este un sarpe veninos, care il gasim si pe la noi prin tara. Efectul veninului nu este intodeauna letal, depinde mult de organism si de varsta. La copii si la batrani cazurile de deces sunt mai frecvente.
         Ideea e ca daca nu va omoara vipera, sistemul sau vaccinul ar putea sa o faca. 

Potecuta.

Prietenul nostru - jnepenisul.

Paraiasul Melodios.

Si bine inteles lacul Bucura.

 Brandusele sunt preferatele mele.

 Ii marisor lacul Bucura

Posibil imperechere.


Cerem niste informatii de la un turist sau salvamontist, era pe langa cabana salvamontului de langa lacul Bucura iar apoi pornim catre creasta.
 Noi am mers in iunie si inca mai era zapada.

 Cand nu esti sigur de teren, mai bine lasi pe altcineva in fata.

 Acum zambeste, inainte sa pornim am reusit sa o conving sa duca acumulatorul de la statie, care are 2.5Kg. Aici si-a dat seama ca am pacalit-o.

Undeva in dreapta este varful Bucura 1 - 2433m.

Alta perspectiva.

 Ne mai tragem sufletul ca am luat-o pieptis.

 Destul de riscante trecerile astea cu zapada, fiind si inclinat, daca aluneci sau daca se porneste o avalansa se poate termina tragic. 

     Trebuie avut mare grija cand ne facem rucsacul, si la cum ne distribuim greutatea in el pentru a avea o stabilitate cat mai buna si pentru a fi cat mai comod atunci cand urcam o panta.




 Am ajuns.



Pe cand am ajuns sus au inceput sa apara norii, dar nu pareau primejdiosi.

 Cu un prieten bun, Geani 78.

Am adus si statia sa fac niste legaturi, am reusit sa vorbesc in 145.500 cu mai multi radioamatori.
YO2LZA, YO2IS, YO2MKZ, YO2LBB, YO7ILD, YO2DM
Multumesc pentru vorbele bune.

Erau destul de multi drumeti, dar era bine, nu era sufocant.

Ultima privire de la inaltime catre lacul Bucura.

Ne refacem proviziile cu apa de langa cabana salvamontului si pornim catre masina.

Mancam si dormim pentru ultima data in Retezat, a doua zi pornim catre casa, visatori la frumoasa tura de care am avut parte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu