luni, 15 februarie 2010

Survival Night

     Am promis eu ca vom mai facem o iesire pana sa se termine cu frigurile astea care stapanesc noaptea, si am reusit pana la urma impreuna cu Silviu. Am pregatit-o noi cu vreo doua zile inainte ca sa fim siguri ca nu o sa murim. Increzatori in vremea de afara, ne-am uitat pe la prognozele meteo si nu prea ne-a speriat nimic. Din ce ziceau ele ori trebuia sa ninga ori trebuia sa ploua, deci nu prea stiai ce sa iei, asa ca ne-am luat de toate.



     Ia sa vedem: cutit, briceag, fierastrau, toporisca, lanterna, frontala, niste sfoara, amnar, niste vata (in caz ca nu gasim niste iasca buna), sarma si o cana cu peretii dublii ca sa tina bautura calda.



     Pe partea de confort am luat: izopren, sac de dormit, hamac, un scaunel (pe care nu l-am mai pus), saltea gonflabila si perna gonflabila (asta-i de fite, ca sa dormi linistit cica, vorba vine).


     Am mai luat: doua carabine, un set de vase (pe care le-am gasit pe http://www.basecamp.ro/ la un pret chiar bun 17 lei) care intra unu in altu si care ocupa un spatiu foarte mic si sunt din aluminiu, vreo 3 saci si trepiedu.


     Cam asa arata rucascu cu toate in el, plus mancarea si apa. Pe langa asta am mai pus doua foi de cort, o folie de pvc, si inca vreo 50 de metrii de sfoara.


     Si incepe dezmatu, mi-am adus si eu cateaua, Carla o cheama (frumos nume).
     Am ales o zona pe care o cunosteam si in care am mai petrecut zile si nopti mai mult de vara. Aici ai de toate, padure, apa, animale salbatice, oi si binenteles ciobani curiosi.


     Paduricea aceasta e pe o insula, pe care nu poti sa treci daca este mare Muresul, acuma era inghetat asa ca am reusit sa ajungem destul de usor pe ea.


     Am gasit si locu potrivit, am cautat sa avem 3 copaci in V ca sa putem lega hamacele, si sa facem focul in mijloc.



     Inca ii bucuros da nu stie ce-l asteapta.


     Am gasit si papura am gasit si lemne uscate si facem focu sa mancam o supa si o fasolica, ca ne-a luat foamea de la atata lucru.


     Si dai scanteie si dai...


     Si avem si rasplata, bivuacul este insufletit si noi avem moralu la maxim. Bagam si supa si la treaba din nou pana mai vedem sa adunam lemne.

                           

     Am gasit iara multe lemne taiate, daca se continua asa in vreo doi ani nu mai sunt lemne nici pe aici.



     Am profitat si noi unpic de ele. In plus nu ne-am batut joc de ele, le-am ars pe cele taiate ca sa putem supravietui, eram intr-o situatie limita, bine acuma noi ne-am cam expus unei astfel de situatii deci nu e o scuza 100% adevarata.

     Nu m-am putut abtine sa nu fac o unealta ceva, care sa ne usureze munca, asa ca de data asta am facut o targa pentru bolovani. Bolovani cu care ne-am gandit sa ne incalzim noaptea, adica sa ii incalzim in foc si apoi sa-i aranjam sub hamace, sa avem caldura la spate.


     Nu am mai pus planu in aplicare deoarece ne-ar fi trebuit multe lemne ca sa incalzim la o temperatura acceptabila pietrele, plus ca randamentu era mult mai scazut si mai aveai si de lucru toata noaptea cu incalzitu pietrelor care aveau efect doar daca nu batea vantu si daca lasam o distanta de maxim 10 cm intre piatra si hamac. Am trecut la planul B si am aranjat pietrele pe cant, intr-un semicerc pentru a reflecta caldura inspre noi.


     Dupa atata carat pietre a venit momentu Fasolei cu Carnati, am scris la plural pentru ca is 2 bucatele de carnati. Deci... nu te joci.


     Si satui cat de cat de mancare, mai strangem niste lemne, mai spargem niste seminte, si vine si seara.


     Caldut, frumusel foc, cu flacari mari. Si deoadata ne dam seama ca nu mai e Carla pe langa noi, si mergem sa o cautam. Cum o cautam noi am vazut chiar pe liziera in bataia lanternei doi ochi de ceva animal care fugea cand in stanga cand in dreapta, era ceva animal foarte curios, deobicei vulpile au obiceiul asta, nu se sperie de om, vin si iti fura mancarea de langa cort. Un alt indiciu ar fi ca aveau ochii orientati in partea din fata si asta ne spune ca era un animal de prada, si nu un ierbivor care are ochii de o parte si de alta a capului pentru a putea observa pradatorii. Pana la urma erau doua perechi de vulpi, deci un cuplu pe care credem ca l-am mai intalnit intr-o noapte, dar nu pot sa povestec intalnirea de data trecuta cu ele pentru ca nu a fost una prea barbateasca din partea noastra. Silviu sustine ca erau bursuci, am ramas la concluzia ca fiecare are preferintele lui animalice. Ne-am apropiat mai mult de ele si au fugit pana la urma, dar tot nu am dat de Carla. Am renuntat la cautari, ne-am intors la foc si ne-am uitat la termometru pe care l-am pus la vreo 10 metrii de foc ca sa nu fie influentat.


     Incepem usor, -5 grade Celsius.


     Focul rezista.


     Am ales sa il facem in lung cam de un metru ca sa distribuim mai bine caldura.


     -12 grade Celsius.


     Focul rezista. S-a intors si Carla.


     Am aruncat si niste cartofi in jar, am fi dorist sa-i mancam cu unt si sare. Dar nu am mai reusit asta nu ca nu am fi avut unt sau sare ci ca nu am mai avut rabdare sa-i tot verificam pana cand is copti. Seara ultima masa am fi vut sa fie aripioare de pui la gratar, dar am avut numai lemne de plop si salcie care nu faceau jar mai deloc si nu ne-am mai riscat sa ramanem cu ele pe jumate facute. A scos Silviu slanina eu am scos zacusca si ne-am burdusit stomacele pentru ca presimteam ca urma ceva serios datorita cerului foarte senin. Am zis ca nu se stie daca mai avem ocazia pana dimineata sa mancam ceva.


     Si cam asa a fost -17 grade Celsius. Focul nu prea mai rezista. Lemnele incep sa se termine. Si eu nu mai fac poze pentru ca nu prea ma mai puteam concentra asupra partii artistice, te gandeai cum sa te infofolesti mai bine sa nu ti se aplece. Si ne-am pus noi la somn, am pregatit lemnele, le-am impartit in doua, juma lui Silviu si juma mie si le-am stivuit sub hamace, ca noapte sa nu trebuiasca sa te ridici din hamac, bagai mana dedesubt si aruncai pe foc cate o creanga.
     Pe la 12 ne-am pus la somn, in juma' de ora Silviu deja dormea, eu adorm mai greu si in alte locuri comode, d-apai in astfel de conditii. Intr-un final am atipit si eu de vreo doua ori pana pe la doua. Si de la doua incepe iadu, restul noptii tot fumul a batut numai inspre mine (criminal). Silviu nu a avut stres el a dormit chiar bine, eu am ales sa intretin focul toata noaptea si sa inghit fumu pana dimineata.


     Yup dimineata mult asteptata. Am avut nopti mult mai grele cu dormitu afara, da cu fumu e prima experienta mai de tinut minte.


    Am facut un ceai sa ne mai incalzim sufletele si am pus ouale la dezghetat. Am facut o omleta buna si ne-am facut programu de intoarcere care era foarte simplu. Ideea era sa ne intoarcem in primu sat sa bem o bere sau ceva alcoool ca sa simtim ca am primit o rasplata sa ni se para ca am facut bine ce am facut, ne dresam singuri. Numai ghinion am avut ca nu am gasit nici un bar deschis si nici nu am mai avut timp sa cautam deoarce a venit dupa noi masina care trebuia sa ne duca acasa.


     O iesire cu un farmec aparte, din care poti sa inveti multe. Prima invatatura notabila ar fi ca vei pretui altfel ce-ti ofera societatea si nu te vei mai plange atata cand vei observa ce-ti ofera natura, astfel te poti complace si mai mult in rolul de sclav al societatii (varianta Negativa). Daca vei avea un caracter puternic te vei putea rupe incet de societate si nu va mai putea nimeni sa te conduca, nu vei mai depinde atat de mult de ea , vei reusi in sfarsit sa gandesti independent. Vei avea termen de comparatie pentru frig si vei incepe sa-ti cunosti tot mai bine limitele (varianta Plauzibila).

Cel mai important sentiment pe care ti-l ofera natura este libertatea.

6 comentarii:

  1. Excelent postul! Mi-a placut kit-ul si cum v-ati facut baza. Totusi pe frigul ala nu prea mergeau hamacele fara underblanket (sac de dormit special care vine pe sub hamac). Cel mai bine era daca va intindeati pe jos (dupa ce curatati zapada.

    Si bine ca nu ati pus bolovanii aia pe foc. Ai zis ca tabara a fost pe o insula. Nu se pun pe foc bolovani din apropierea apelor. Contin apa si explodeaza. Mai ales ala mare.

    In rest super aventura. Mi-ar placea si mie asa ceva.

    Succes in continuare :) Astept mai multe postari de genul asta.

    Alex.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am avut izopren sub noi, la spate nu am avut probleme cu frigul, problemele au fost cu focul care nu avea putere si cu fumul care a batut doar inspre mine.
    Ar fi fost foarte interesant sa bubuie un bolovan, l-ar fi trezit si pe colegu care nu avea nici un necaz.
    Da da, stiu ca sunt interesante iesirile astea, da la fata locului este altfel. Vorba unui prieten: "Ce nu te omoara, te pune la pat."
    Cand am cauta si eu pe net alti pasionati de natura, de blogul tau am dat prima data si chiar il urmaresc cu interes, te simti mai motivat si iti dai seama ca nu esti un "ciudat" care vrea sa fie mai aproape de natura si de simplitate, se pare ca suntem mai multi.
    Te compatimesc ca ai un servici care nu iti permite sa faci atatea iesiri cate ti-ai dori, si nu prea ai natura vie prin zona. Sunt sigur ca vei reusi pana la urma sa traiesti din pasiunea ta.
    Cand o fi iara frig vom face o iesire, ori pe la tine ori pe la noi sa vedem daca vom supravietui si dupa asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Tot vara e mai frumos sa dormi afara :). La mine cu iesitul e cu cantec. Mai am si timp dar prietenii mei nu servesc asa ceva. Stii cum e. In expeditii e bine sa fie macar doi. Si singur mai e si monoton pe deasupra :). Eh... Ma descurc eu :).
    Sa mai pui posturi din astea. Imi plac :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Amu crapa pietrele alea de rau, nu chiar explodeaza, ... :)
    Asa-i, e mai bine iarna pe pe sol, decat in hamac.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mai baieti, cat as vrea sa fiu si io ca voi, dar greu ma mai urnesc din loc. Si am padurea in spatele casei. Poate de aia nu o pretuiesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. In general asa este, nu pretuiesti cand ai ceva ci doar atunci cand nu mai ai acel ceva. In sensul acesta te putem ajuta. Spune-ne exact unde stai si dupa 30-40 de gratare iti rezolvam noi padurea (glumesc).

    RăspundețiȘtergere